intimare

INTIMÁRE, intimări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare. – V. intima.

INTIMÁRE, intimări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare. – V. intima.

intimáre s. f., pl. intimări

INTIMÁRE s.f. Acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, punere în vedere. [< intima].

*intimațiúne f. (lat. intimátio, -ónis). Acțiunea de a intima. – Și -áție și -áre.