inelar

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

inelár¹ adj. m., pl. inelári; f. ineláră, pl. ineláre

inelár² (fluture) s. m., pl. inelári

inelár³ (deget) s. n., pl. ineláre

inelár adj. m., pl. inelári; f. sg. ineláră, pl. ineláre

inelár (fluture, fabricant) s. m., pl. inelári

inelár (deget) s. n., pl. ineláre

INELÁR s. (ENTOM.; Gastropacha sau Malacosoma neustria) fluture-inelat.

RECIF CORALIER INELÁR s. v. atol.

INELÁR¹ ~ă (~i, ~e) Care se aseamănă cu un inel; de forma unui inel. /inel + suf. ~ar

INELÁR² ~e n. Al doilea deget de la mână, care urmează după degetul cel mic și pe care se poartă, de obicei, inelul. / inel + suf. ~ar

INELÁR³ ~i m. Fluture dăunător care își depune ouăle pe ramurile pomilor fructiferi sub formă de inele. / inel + suf. ~ar

inelar m. degetul al doilea după cel mic.

inelár, -ă adj. (d. inel, după anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al mîniĭ, în care, obișnuit, se poartă inelele.

INELAR s. (ENTOM.; Gastropacha neustria) fluture-inelat.