iluminat

ILUMINAT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina.

ILUMINÁT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. – V. ilumina.

ILUMINÁT², -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Care este luminat, pe a cărui suprafață se proiectează lumină. Au fost, desigur, în vremea aceea nopți cînd aceste cîteva duzini de opaițe, aprinse pe pămînt, vor fi dat oamenilor care le priveau, certitudinea că se găsesc... într-o intens iluminată metropolă. BOGZA, C. O. 202. 2. Fig. Plin de bucurie, înviorat, înveselit; inspirat. Veneau cîntînd, cu ochii iluminați, tineri, bătrîni, femei. PAS, Z. IV 200.

ILUMINÁT adj. v. inspirat, vizionar.

ILUMINÁT, -Ă adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. (Despre față) Înviorat; înveselit. ♦ Inspirat. // s.n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica producerii și a răspândirii luminii artificiale. [Cf. fr. illuminé].

ILUMINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este luminat cu lumină artificială. 2) fig. (despre persoane sau fețele lor) Care exprimă fericire, mulțumire. /<fr. illuminé

iluminat m. 1. om ce se crede inspirat, vizionar în ale religiunii; 2. pl. eretici din evul-mediu.

*iluminát, -ă adj. Luminat: cameră iluminată. S. m. Vizionar în religiune. Pl. Niște ereticĭ din evu mediŭ.

iluminat adj. v. INSPIRAT.

ILUMINÁT, -Ă (< ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre încăperi, străzi etc.) Luminat artificial. 2. Fig. (Despre față, ochi) Care radiază (de veselie, de inteligență etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere și răspândire a luminii în vederea asigurării condițiilor pentru desfășurarea normală a activității omenești. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorită luminii solare directe și a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumină artificială: lămpi electrice, lămpi cu gaz de iluminat, lămpi cu petrol, lumânări etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursă este îndreptat direct spre suprafața de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este îndreptat spre plafon, realizându-se o răspândire uniformă a luminii, fără umbre; utilizat în sălile de lectură, în sălile de desen etc.

iluminát, -ă, iluminați, -te adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o încăpere o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Adj. (Despre față, ochi etc., sau oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. 3. S. m. și f. Persoană care este inspirată de divinitate, care are viziuni; vizionar, inspirat. 4. S. m. și f. Membru al unei societăți de luptă antiiezuită, întemeiată la 1 mai 1776 de fostul iezuit Adam Weisshaupt, cu sediul la Dresda. – Din ilumina.