hipo

HIPO¹- Element de compunere cu sensul „mai puțin, sub”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hypo-.

HIPO¹- Element de compunere cu sensul „mai puțin, sub”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hypo-.

HIPO¹- Element prim de compunere savantă însemnând „sub”, „inferior”, „în deficit”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hypo-, cf. gr. hypo – dedesubt].

HIPO¹- pref. „sub”, „inferior”, „în deficit”. (< fr. hypo-, cf. gr. hypo)

hipo- (hypo-) (< gr. ὑτό, „sub, dedesubt”), prefix folosit pentru a indica: 1. Un interval* descendent față de cel autentic fie la o cvintă* descendentă, în sistemul modurilor (I, 1) gr., fie la o cvartă* descendentă, în sistemul modurilor (I, 3) medievale.