hărșnit

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărștí, hârșní vb. IV] – Din harș.

hărșní vb. (sil. mf. hărș-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnésc, imperf. 3 sg. hărșneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărșneáscă

HĂRȘNÍ vb. v. fura, lua, sustrage.