găsire

găsire sf [At: I. NEGRUZZI, S. II, 42 / Pl: ~ri / E: găsi] 1 Întâlnire a cuiva sau descoperire a ceva, din întâmplare sau căutând anume Si: găsit¹ (1). 2 (Înv; îe) ~ bună Urare de revedere fericită, bună. 3 (Rar; îls) ~ cu cale Decizie.

GĂSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) găsi și rezultatul ei. – V. găsi.

GĂSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) găsi și rezultatul ei. – V. găsi.

GĂSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) găsi.

găsíre s. f., g.-d. art. găsírii

găsíre s. f., g.-d. art. găsírii

GĂSÍRE s. aflare, descoperire, (livr.) depistare. (~ unui lucru ascuns.)

GĂSIRE s. aflare, descoperire. (~ unui lucru ascuns.)