gâlcă

gâlcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ci / E: cf bg глаки, pn galka, ucr халка, vsl галба] (Pop) 1 Umflătură sub piele Si: (reg) gâlcătură (1), găletușă (3). 2 Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor Si: (reg) gâlcătură (2), găletușă (4), grumăzare (1). 3 Nod, îngroșătură care apare la firele toarse.

GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki.

GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki.

GÎ́LCĂ, gîlci, s. f. 1. (Popular, mai ales la pl.) Inflamare a ganglionilor de la gît; umflătură. Să te informeze... cîți din plozii de acasă au avut gîlci. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 42. Gîlcile să tămăduie în multe feluri. ȘEZ. I 119. ◊ Expr. A trage de gîlci = a face masaj la ganglionii inflamați. Am... o prietenă meșteră care știe să tragă de gîlci. CARAGIALE, O. III 47. 2. Fig. Nod la firele textile toarse. Inul curge din caier pe fus ca un fir de păr. Nici o gîlcă. DELAVRANCEA, A. 6.

gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci

gâlcă s. f., g.-d. art. gâlcii; pl. gâlci

GÂLCA FOLCÚȚULUI s. v. glandă pancreatică, pancreas.

GÂLCA SĂMÂNȚII s. v. glandă prostatică, prostată.

GÂLCĂ s. (MED.) umflătură, (pop.) bolfă, gâlmă, (reg.) bubâlcă, modâlcă, modovâlcă, momealcă, tragăn, vâlcă, (Mold.) boșoalcă. (O ~ la gât.)

GÂLCĂ s. v. scrofulă.

gîlcă (gîlci), s. f. – 1. Tumoare, umflătură, nod. – 2. Amigdală. – 3. (Pl.) Amigdalită. – Megl. golcă „nod”. Sl. galka „umflătură” (Cihac, II, 113; Conev 92; DAR), cf. bg. gălka „inflamație a parotidei”, pol. galka „umflătură”. Din bg. glaka „fundul gurii”, după Drăganu, Dacor., V, 337; anterior indoeurop. după Lahovary 327. Cf. gălușcă. – Der. gîlcos, adj. (inflamat, umflat). Este dublet al lui galie s. f., (înv., glob), din pol.; și al lui gălie, s. f. (rolă la războiul de țesut).

GÂLCĂ ~ci f. pop. 1) Inflamație acută a migdalelor; amigdalită. 2) Nod sau porțiune mai îngroșată pe firele textile toarse. /cf. bulg. glăki

gâlcă f. 1. umflătură mai ales la gât; 2. pl. amigdale. [Cf. slav. GALKA, gălușcă].

gî́lcă f., pl. ĭ (pol. galka, dim. d. gala, din care s’a făcut *galcă, pl. gălcĭ, ca falcă, fălcĭ, apoĭ gîlcĭ, și de aicĭ alt sing. gîlcă. V. galie, gălușcă). Bolfă, modîlcă, tumoare. Amigdală. A avea gîlcĭ, a fi bolnav de amigdalită. V. gîlmă.

gîlca folcuțului s. v. GLANDĂ PANCREATICĂ. PANCREAS.

gîlca sămînții s. v. GLANDĂ PROSTATICĂ. PROSTATĂ.

GÎLCĂ s. (MED.) umflătură, (pop.) bolfă, gîlmă, (reg.) bubîlcă, modîlcă, modovîlcă, momealcă, tragăn, vîlcă, (Mold.) boșoalcă. (O ~ la gît.)

gîlcă s. v. SCROFULĂ.

gîlci s. pl. v. AMIGDALITĂ.

gâlcă, gâlci I s. f. pl. (pop.) amigdalită. II adj. invar. (d. oameni) prost, nerod.