groscior

GROSCIÓR, -OÁRĂ, grosciori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Grosuț. 2. S. n. (Pop.) Smântâna care se formează deasupra laptelui (de vacă) nefiert. [Var.: groșciór, -oáră adj., s. n.] – Gros + suf. -cior.

GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. v. groscior.

GROSCIÓR, -OÁRĂ, grosciori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Grosuț. 2. S. n. (Pop.) Smântâna care se formează deasupra laptelui (de vacă) nefiert. [Var.: groșciór, -oáră adj., s. n.] – Gros + suf. -cior.

GROȘCIÓR, -OÁRĂ adj., s. n. V. groscior.

GROSCIÓR, -OÁRĂ, grosciori, -oare, adj. Grosuț. Zări într-un stufiș de copaci un fag înalt și groscior, și, cît te ștergi la un ochi, îl doborî la pămînt. POPESCU, B. IV 55.

grosciór¹ (-cior) adj. m., pl. groscióri; f. groscioáră, pl. groscioáre

grosciór adj. m. (sil. -cior), pl. groscióri; f. sg. groscioáră, pl. groscioáre

GROSCIÓR adj. v. grosuț.

GROSCIÓR¹ ~oáră (~óri, ~oáre) (diminutiv de la gros) Care este cam gros; destul de gros; grosuț. /gros + suf. ~cior

groscĭór, -oáră adj. Vest. Grosuț, cam gros.

GROSCIOR adj. grosuț. (Un material mai ~.)