gri

GRI, (2) griuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cenușiu. 2. S. n. Culoare gri (1). – Din fr. gris.

GRI adj. invar. Cenușiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușie. – Din fr. gris.

GRI adj. invar. Cenușiu. Corina apare sus pe scară. E îmbrăcată... într-o rochie gri de voiaj. SEBASTIAN, T. 177. (Poetic) Cri-cri-cri Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii. TOPÎRCEANU, B. 34. ◊ (Substantivat) Lumina cădea numai pe peretele de sus, ca o pată de gri deschis. CĂLUGĂRU, O. P. 450.

gri² s. n., art. gríul; (nuanțe) pl. gríuri

gri adj. invar., s. n., art. gríul

GRI adj.invar. Cenușiu. ♦ s.n. Culoare cenușie. [< fr. gris].

GRI adv. inv., s. n. (de) culoare cenușie. (< fr. gris)