ghioc

GHIÓC¹, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec.

GHIÓC¹, ghioci, s. m. (Bot.; reg.) Albăstrea. – Et. nec.

GHIÓC¹, ghioci, s. m. (Bot.; mai ales la pl.) Vinețele. O fetiță de la țară... Se gătește la izvoară Cu ghioci și viorele. NEGRUZZI, la TDRG. – Pronunțat: ghi-oc.

ghióc¹ (albăstrea) s. m., pl. ghióci

ghióc (bot. ) s. m., pl. ghióci

GHIÓC s. (BOT.; Centaurea phrygia) (reg.) dioc, smoc, zglăvoc, floarea-florilor.

GHIÓC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică.

ghioc m. Bot. albăstriță: cu ghioci și viorele NEGR. [Lat. GLAUCUS].

2) ghióc m. (din ghĭoc, din glăvoc = zglăvoc, rudă cu rus. golovok, albăstriță. Cp. și cu vgr. glaux, o plantă. V. ghiocel). Ghiocel. – La Panțu și dioc.

GHIOC s. (BOT.; Centaurea phrygia) (reg.) dioc, smoc, zglăvoc, floarea-florilor.

ghioc s. v. ALBĂSTREA. ALBĂSTRICĂ. ALBĂSTRIȚĂ. VINEȚEA. VINEȚICĂ.