fricos

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (În opoziție cu curajos) Care se lasă ușor cuprins de frică, care se înfricoșează cu ușurință. Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. ◊ Fig. Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154. ◊ (Substantivat) Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211.

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; f. sg. fricoásă, pl. fricoáse

FRICÓS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr., fam. și depr.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimântos, temut, (arg.) târșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atât de ~?) 3. adj., s. v. laș.

Fricos ≠ brav, curajos, nesperios, viteaz

FRICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are frică; cu frică. /frică + suf. ~os

fricos a. 1. cui e frică; 2. mișel.

fricós, -oásă adj. (d. frică). Cuĭ ĭ-e frică, fără curaj. Vechĭ. Teribil, strașnic. V. înfricos.

FRICOS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr. și fam.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimîntos, temut, (arg.) tîrșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atît de ~?) 3. adj., s. laș, (livr. și fam.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Nu ești decît un ~!)