fluturatică

FLUTURÁTEC, -Ă adj. v. fluturatic.

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Rar) Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic.

FLUTURÁTEC, -Ă adj. v. fluturatic.

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic.

FLUTURÁTEC, -Ă adj. v. fluturatic.

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -e, adj. Flușturatic. Fără de a arunca vreun prepus asupra fericirii casnice a celor trei soții succesive ale sale, ni s-a spus că adesea inima lui fluturatică se simțea rănită de amoruri ilicite. ODOBESCU, S. I 289. – Variantă: fluturátec, -ă (NEGRUZZI, S. I 21) adj.

fluturátic (rar) adj. m., s. m., pl. fluturátici; adj. f., s. f. fluturátică, pl. fluturátice

fluturátic adj. m., s. m., pl. fluturátici; f. sg. fluturátică, pl. fluturátice

FLUTURÁTIC adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. zvăpăiat. 3. v. neserios.

FLUTURÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre persoane) Care este nestatornic. Tânăr ~. /a flutura + suf. ~atic

fluturatic a. 1. care flutură; 2. fig. ușuratic, nestatornic.

fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.

FLUTURATIC adj. 1. capricios, flușturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornlc, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. flușturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. flușturatic, frivol, neserios, ușuratic, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)