fenicul

fenicul sm [At: DEX / Pl: ~i / E: lat Foeniculum (vulgare)] Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și în farmacie Si: (pop) molură, (reg) fenicel, fenhiel (Foeniculum vulgare).

FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei.

FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele științific al plantei.

fenícul s. m., pl. fenículi

fenícul s. m., pl. fenículi

FENÍCUL s. m. plantă erbacee înaltă, cu flori mici, galbene, din ale cărei semințe se extrage un ulei eteric. (< lat. foeniculum)

FENICÚL ({s} lat. foeniculum) s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, înaltă până la 2 m, având frunze penate cu segmente înguste și flori mici galbene (Foeniculum vulgare). Se cultivă pentru semințele sale, care conțin 3-7% ulei eteric, folosit în medicină și în industria alimentară. ◊ F. de Florența = varietate de f. (de la care se consumă pețiolii frunzelor), cultivată ca legumă în S Europei.

FOENICULUM Mill., MOLURĂ, FENICUL, fam. Umbelliferae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 4 specii, erbacee, bienale sau perene, glaucescente, aromatice, foarte înalte, cilindrice, cu tulpini noduroase în dreptul inserțiunii pețiolurilor. Frunze, în general alterne, cu vagine dezvoltate, amplexicaule, palmat-penat-sectate. Flori galbene (5 sepale cu dinți slab conturați, 5 petale rotunjite și rulate, 5 Stamine, lipsite de involucru și involucel) dispuse în umbele. Fructe aproape cilindrice.