fenic

fenic³ sm vz finic²

fenic¹ am [At: DA / Pl: ~ici / E: fr phénique] (Chm; îs) Acid ~ Fenol (1).

fenic² sm vz finic¹

FÉNIC adj. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.

FÉNIC adj. m. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.

FÉNIC adj. m. (Chim.; învechit, numai în expr.) Acid fenic = fenol (1).

fénic adj. m.

fénic adj. m.

FÉNIC adj.m. Acid fenic = fenol. [< fr. phénique].

FÉNIC adj. acid ~ = fenol; acid carbolic. (< fr. phénique)

FÉNIC adj.: Acid ~ acid carbolic; fenol. /<fr. phénique

fenic a. se zice de un acid obținut prin distilarea gudronului de huilă și întrebuințat, în disoluțiune, ca dezinfectant.

*fénic, -ă adj. (d. fenol). Chim. Acid fenic, sin. cu fenol.