eșafod

eșafod sn [At: ASACHI, I. 324/10 / V: (înv) ~fot, șafot / Pl: ~uri, ~oade, (înv) ~ode / E: fr échafaud] 1 Ghilotină. 2 Platformă ridicată într-o piață publică, servind la expunerea sau la executarea (mai ales prin decapitare a) condamnaților la moarte. 3 Execuție (prin decapitare). 4 (Rar) Sentință de condamnare la moarte (prin decapitare). 5 (Asr) Eșafodaj. 6 (Asr) Estradă (1). corectată

EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în Evul Mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFÓD, eșafoduri și eșafoade, s. n. Platformă pe care sînt executați, în unele țări, condamnații la moarte. Nu uita că este o pricină la care regina nu are drit de iertare și că vei muri pe eșafod. NEGRUZZI, S. III 341.

eșafód s. n., pl. eșafóduri/eșafoáde

EȘAFÓD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)

EȘAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. échafaud].

EȘAFÓD s. n. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului). (< fr. échafaud)

EȘAFÓD, eșafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în piețele publice, pe care erau executați condamnații la moarte.

eșafód (-duri), s. n. – Platformă pe care erau executați condamnații la moarte. Fr. échafaud. – Der. eșafoda, vb. (a construi, a combina), din fr. échafaudar; eșafodaj, s. n., din fr. échafaudage.

eșafod n. podeală ridicată pentru execuțiunea criminalilor (= fr. échafaud).

EȘAFOD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)