eșafod

eșafod sn [At: ASACHI, I. 324/10 / V: (înv) ~fot, șafot / Pl: ~uri, ~oade, (înv) ~ode / E: fr échafaud] 1 Ghilotină. 2 Platformă ridicată într-o piață publică, servind la expunerea sau la executarea (mai ales prin decapitare a) condamnaților la moarte. 3 Execuție (prin decapitare). 4 (Rar) Sentință de condamnare la moarte (prin decapitare). 5 (Asr) Eșafodaj. 6 (Asr) Estradă (1). corectată

eșafot sn vz eșafod

EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în Evul Mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFÓD, eșafoduri și eșafoade, s. n. Platformă pe care sînt executați, în unele țări, condamnații la moarte. Nu uita că este o pricină la care regina nu are drit de iertare și că vei muri pe eșafod. NEGRUZZI, S. III 341.

eșafód s. n., pl. eșafóduri

eșafód s. n., pl. eșafóduri/eșafoáde

EȘAFÓD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)

EȘAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. échafaud].

EȘAFÓD s. n. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului). (< fr. échafaud)

eșafod n. podeală ridicată pentru execuțiunea criminalilor (= fr. échafaud).

*eșafód n., pl. oade (fr. échafaud, din chafaud, care vine d. lat. pop. catafálicum, d. vgr. katá, jos, și lat. fala, turn de lemn, de unde și it. catafalco. V. catafalc). Podea rîdicată p. executarea criminalilor.

EȘAFOD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)