extorcare

extorcare sf [At: DEX / V: est~ / Pl: ~cări / E: extorca] Obținere a unui lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc Si: extorcat¹, extorsiune.

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.

extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri

extorcáre s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări

EXTORCÁRE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)

ESTORCÁRE s.f. v. extorcare.

EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca].

EXTORCARE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)