extenuare

extenuare sf [At: CADE / P: ~nu-a / Pl: ~uări / E: extenua] 1 Slăbiciune extremă a corpului în urma unui efort excesiv și prelungit Si: epuizare, extenuat¹ (1), istovire. 2 Secătuire (a solului) Si: extenuat¹ (2). 3 Aducere în stare de oboseală extremă Si: extenuat¹ (3).

EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua.

EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua.

EXTENUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, oboseală, epuizare. Extenuare fizică. – Pronunțat: -nu-a-.

extenuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. extenuắrii (-nu-ă-); pl. extenuắri

extenuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. extenuării (sil. -nu-ă-); pl. extenuări

EXTENUÁRE s. epuizare, istoveală, istovire, secătuire, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

EXTENUÁRE s.f. Stare de extremă slăbiciune a corpului; istovire. [< extenua].

EXTENUARE s. epuizare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

extenuare, sin. litotă.