expulzat

espulzat, ~ă smf, a vz expulzat

expulzat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expulza] 1-4 Expulzare (1-4).

expulzat², ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expulza] 1-2 smf, a (Persoană) care a fost izgonită dintr-o țară Si: exilat. 3 a (D. particule, substanțe etc.) Eliminat. 4 a Înlăturat.

EXPULZÁT, -Ă, expulzați, -te, adj. (Despre persoane sau grupuri de persoane) Care a fost dat afară, izgonit dintr-o țară, obligat să părăsească teritoriul unei țări. ♦ (Despre lucruri, substanțe etc.) Scos, eliminat.

EXPULZÁT adj. (JUR.) (livr.) relegat. (Persoană ~.)

EXPULZAT adj. (JUR.) (livr.) relegat. (Persoană ~.)