explodare

explodare sf [At: POLIZU / Pl: ~dări / E: exploda] 1 Descompunere violentă a explozivilor, proiectilelor, reactoarelor etc. sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, degajând brusc căldură și gaze sub presiune care produc zguduiri, bubuituri și efectuare rapidă de lucru mecanic Si: explodat¹ (1). 2 Provocare a unei explozii în mod accidental (datorită manipulării greșite a explozivilor, a aparatelor care funcționează cu gaze sub o presiune etc.) sau intenționat, prin mijloace adecvate, în scopul realizării unei distrugeri Si: explodat¹ (2). 3 Sfărâmare a aparatelor cu gaze sub presiune, din cauza creșterii peste limită a presiunii interioare Si: explodat¹ (3). 4 Dezintegrare a minelor, proiectilelor etc. în urma exploziei (1) Si: explodat¹ (4). 5 Erupție bruscă a vulcanilor Si: explodat¹ (5). 6 (Fig; rar) Exteriorizare bruscă și zgomotoasă a sentimentelor unor persoane Si: explodat¹ (6). 7 Dislocare a unui masiv de rocă, de zidărie etc. cu ajutorul unui exploziv Si: explodat¹ (7), împușcare, pușcare. corectată

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda.

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda și rezultatul ei; explozie. – V. exploda.

EXPLODÁRE, explodări, s. f. Acțiunea de a exploda.

explodáre s. f., g.-d. art. explodắrii; pl. explodắri

explodáre s. f., g.-d. art. explodării; pl. explodări

EXPLODÁRE s. 1. detonare. (~ dinamitei.) 2. spargere. (~ unui proiectil.)

EXPLODÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a exploda. [< exploda].

EXPLODARE s. 1. detonare. (~ dinamitei.) 2. spargere. (~ unui proiectil.)