expectora

espectora v vz expectora

espeptora v vz expectora

expectora vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esp~, espeptora / Pzi: ~rez / E: fr expectorer] 1 A elimina prin tuse secreții (patologice) ale căilor respiratorii. 2 (Frr) A vorbi fără rost.

EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare.

EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare.

EXPECTORÁ, expectorez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A elimina pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. V. scuipa.

expectorá (a ~) vb., ind. prez. 3 expectoreáză

expectorá vb., ind. prez. 1 sg. expectoréz, 3 sg. și pl. expectoreáză

EXPECTORÁ vb. v. scuipa.

EXPECTORÁ vb. I. tr. A da afară, a elimina mucozitățile provenite din căile respiratorii. [< fr. expectorer, cf. lat.t. expectorare < ex – afară, pectus – piept].

EXPECTORÁ vb. tr. a elimina mucozitățile provenite din căile respiratorii. (< fr. expectorer, lat. expectorare)

A EXPECTORÁ ~éz tranz. (flegmă, mucozități) A elimina prin tuse din căile respiratorii. /<fr. expectorer, lat. expectorare

*expectoréz v. tr. (lat. ex-péctoro, -áre, d. ex, afară din, și pectus, pept). Scuĭp, scot flegmă din pept.

EXPECTORA vb. a scuipa.