exmatriculare

exmatriculare sf [At: V. ROM. septembrie 1955, 99 / Pl: ~lări / E: exmatricula] Excludere a unui elev, a unui student dintr-o școală sau dintr-o facultate Si: exmatriculat¹.

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s. f. Acțiunea de a exmatricula.

exmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. exmatriculắrii; pl. exmatriculắri

exmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări

EXMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a exmatricula și rezultatul ei; ștergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].