exersare

exersare sf [At: BULETIN, G. (1844), 129 1/14 / P: eg-zer~ / Pl: ~sări / E: exersa] 1 Efectuare sistematică și repetată a unor exerciții (1) în scopul dezvoltării unor calități fizice, morale sau intelectuale (sau formării unor deprinderi) Si: exercițiu (1), exercitare (1). 2 (Îvr) Exercitare (5). 3 (Rar) Instruire a soldaților. 4 Interpretare repetată a unei piese muzicale vocale (sau instrumentale) în scopul familiarizării cu piesa respectivă (sau cu un instrument muzical).

EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa.

EXERSÁRE, exersări, s. f. Acțiunea de a exersa și rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exersa.

EXERSÁRE s. f. Acțiunea de a exersa. Exersarea unei bucăți muzicale.

exersáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exersắrii; pl. exersắri

exersáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exersării; pl. exersări

EXERSÁRE s.f. Acțiunea de a exersa. [< exersa].