execrat

execrat, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, VIII / Pl: ~ați, ~e / E: execra] 1 Care are repulsie față de cineva sau ceva. 2 Detestat. 3 Disprețuit. 4 (Sst) Blestemat.

EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.

execrá vb. (sil. -cra) [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execréz, 3 sg. și pl. execreáză

EXECRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].