excreta

excreta vt [At: ENC. ROM. 363 / Pzi: ~tez / E: fr excréter] A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. substanțe devenite inutile sau nocive.

EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.

EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.

EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. (Fiziol.) A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare (sudoare, urină etc.).

excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză

excretá vb., ind. prez. 1 sg. excretéz, 3 sg. și pl. excreteáză

EXCRETÁ vb. I. tr. A evacua, a elimina prin excreție. [< fr. excréter].

EXCRETÁ vb. tr. a evacua prin excreție. (< fr. excréter)

A EXCRETÁ ~éz tranz. (substanțe inutile sau dăunătoare) A elimina din organism. /<fr. excréter

*excretéz v. tr. (d. lat. ex-cretum, supinu d. ex-cernere. V. excrement, secretez) Fiziol. Eliminez din corp.