esențializa

esențializa vt [At: L 1965, nr. 176, 10/4 / Pzi: ~zez / E: esențial + -iza] 1 A exprima esența (3) unui lucru. 2 A face să devină esențial (2).

esențializá vb., ind. prez. 1 sg. esențializéz, 3 sg. și pl. esențializeáză

ESENȚIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)

ESENȚIALIZÁ vb. I. tr. A desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene), a face esențial. [Pron. -ți-a-. / et. incertă].

ESENȚIALIZÁ cv. tr. a desprinde, a degaja esența (din obiecte și fenomene). (< esențial + -iza)

ESENȚIALIZA vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)