epolet

epolet sm [At: AR (1829), 1907/1 S și: (înv) epaul~ / V: (înv) ~ă sf (reg) apal~ (pl: ~uri) sn, (îvr) ~lit (pl: ~e), spal~ sn / Pl: ~eți, (înv) ~e, ~uri sn / E: fr épaulette, apalet, it spalletta] 1 Bandă de stofă care se aplică pe umerii uniformelor (militare) și pe care se indică, de obicei, gradul și specialitatea. 2 (Fig) Grad de ofițer. 3 Accesoriu de îmbrăcăminte, de forma unei benzi, folosit ca ornament pe umerii unei bluze, unei rochii etc.

epolit sf vz epolet

EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă (uneori tivită sau acoperită cu galon de fir, alteori mărginită și de franjuri), care se aplică pe umerii uniformelor. [Generalul], cu epoleți mari de aur care cădeau pe umeri în jos, trecea zvelt de la o sală la alta. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Sublocotenentul își aranjă... zăpăcit epoletul stîng. SAHIA, N. 89. – PL și: (n.) epolete (NEGRUZZI, S. I 66), epoleturi (KOGĂLNICEANU, S. 111).

epolét s. m., pl. epoléți

EPOLÉT s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~ți.)

EPOLÉT s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette].

epolét n., pl. e, și m. (rus. epolét, d. fr. épaulette, dim. d. épaule, vfr. espalde, din espadle, lat. spáthula și spátula, dim. d. spatha, spadă lată; vgr. spáthe. V. spalier, spată). Ornament cu cĭucurĭ saŭ alt-fel pe care militariĭ îl poartă la umeriĭ tuniciĭ. Fig. Gradu de ofițer: a obținut epoletu. – Pe la 1850 și spalét (it. soaletta).

EPOLET s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~.)