eclisă

eclísă1 sf [At: NICA, L. VAM. / Pl: ~se / E: fr éclisse] 1 Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2 (Lpl) Pereți laterali ai unui instrument cu coarde.

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse.

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse.

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. (Tehn.) Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se înnădesc două piese în prelungire. 2. (Muz.; la pl.) Pereții laterali care susțin cele două fețe ale unui instrument de coarde.

eclísă (e-cli-) s. f., g.-d. art. eclísei; pl. eclíse

eclísă s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. eclísei; pl. eclíse

ECLÍSĂ s.f. 1. Placă de lemn sau de metal care servește la înnădirea a două piese (mai ales a șinelor de cale ferată). 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. éclisse].

ECLÍSĂ s. f. 1. placă de lemn, de metal etc. care servește la înnădirea a două piese alăturate prin șuruburi, nituri sau sudură. 2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două fețe. (< fr. éclisse)

ECLÍSĂ ~e f. Piesă de lemn sau de metal care servește la înnodarea a două piese alăturate. /<fr. éclisse

*eclísă f., pl. e (fr. éclisse). Placă de fer care unește o șină de cale ferată cu alta.

eclisă, parte a instrumentelor cu coarde, care face legătura între fața superioară și cea inferioară. V. violină.