eboșă

ebóșă sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) ebóș sn (pl: ~uri) / Pl: ~șe / E: fr ébauche] 1 Prim stadiu în realizarea unei opere de pictură, sculptură etc. (care indică forma generală) Si: crochiu, schiță. 2 Semifabricat obținut din lingouri sau din alte semifabricate prin laminare, prin deformare plastică, prin găurire etc. modificată

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Prima formă (imperfectă) a unei opere în arta plastică. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche.

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. 1. Semifabricat obținut prin deformare plastică din lingouri. 2. Primul stadiu în vederea realizării unei opere în arta plastică, indicând forma generală. ♦ Schiță, crochiu. – Din fr. ébauche.

EBÓȘĂ, eboșe, s. f. (Tehn.) Prefabricat obținut prin eboșare.

ebóșă s. f., art. ebóșa, g.-d. art. ebóșei; pl. ebóșe

ebóșă s. f., g.-d. art. ebóșei; pl. ebóșe

EBÓȘĂ s.f. 1. Semifabricat obținut prin eboșare. 2. Operă de pictură, de sculptură etc. care este abia începută, schițată. ♦ Schiță, crochiu. [< fr. ébauche].

EBÓȘĂ s. f. 1. semifabricat prin eboșare. 2. operă de pictură, sculptură etc. abia începută, schițată. ◊ schiță, crochiu. 3. (fig.) schițare; aparență. (< fr. ébauche)

EBÓȘĂ ~e f. 1) Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor. 2) Schiță inițială (a unui desen, plan); carton; crochiu. /<fr. ébauche