dăngănit

dăngănít sf [At: CONTEMPORANUL, VII, 480 / Pl: ~uri / E: dăngăni] 1-2 Dăngănire (1-2). 3 (Pex) Dangăt.

DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni. – V. dăngăni.

DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni. – V. dăngăni.

DĂNGĂNÍT s. n. Acțiunea de a dăngăni și rezultatul ei; dangăt. Dăngănitul clopotelor.

dăngănít s. n.

dăngănít s. n.

DĂNGĂNÍT s. v. dangăt.

DĂNGĂNÍT n. Sunet produs de clopot la mișcare bruscă; dangăt; bătaie. /v. a dăngăni

DĂNGĂNIT s. dangăt, (rar) bangăt. (~ clopotului.)