dăndănaie

dandanáie sf vz dăndănaie

dăndănáie sf [At: CREANGĂ, P. 67 / Pl: ~nắi / E: dandana + -aie] 1 (Reg) Poznă¹. 2 (Fam) Dănănaie¹ (2). 3 (Fam) Scandal. 4 (Reg) Ciudățenie¹.

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Regional) 1. Tărăboi, tămbălău, dandana (1). A fost dăndănaia dracului, intră iarăși în vorbă Turcu. Roaiba, cînd a auzit una cu asta, a bătut-o pe sor’sa. PAS, L. I 293. 2. Boroboață, poznă; năzdrăvănie, comedie, minunăție mare, dandana (2). Boieriul, cînd mai vede și astă dăndănaie, crapă de ciudă. CREANGĂ, P. 67.

dăndănáie (reg.) s. f., art. dăndănáia, g.-d. art. dăndănắii; pl. dăndănắi

dăndănáie s. f. (sil. -na-ie-), art. dăndănáia; pl. dăndănăi

DĂNDĂNÁIE s. v. balamuc, boroboață, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, larmă, năzbâție, năzdrăvănie, pocinog, poznă, scandal, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

DĂNDĂNÁIE ~ăi f. reg. 1) Faptă care trezește mirare; bazaconie. 2) Gălăgie mare; tămbălău; tălălău. [Sil. -na-ie] /dandana + suf. ~aie

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).

dăndănáĭe V. dănănaĭe.

dăndănaie s. v. BALAMUC. BOROBOAȚĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. LARMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

dăndănaie, dăndănăi s. f. 1. ciudățenie, năzdrăvănie 2. întâmplare neplăcută; încurcătură