duplicat

duplicát¹ sn [At: HAMANGIU, C. C. 289 / V: (înv) ~ă sf, ~um / Pl: ~e / E: ger Duplikat] 1 Al doilea exemplar al unui act original Si: copie (1, 3). 2 (În industria alimentară) Căldare cu dublu fund, prin care circulă abur, servind la fierberea fructelor și a legumelor pentru preparare, conservare etc.

duplicát², ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 274 / Pl: ~ați, ~e / E: duplica, lat duplicatum] (Înv) Dublat² (1).

duplicátă sf vz duplicat¹

duplicátum sn vz duplicat

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui înscris emanat de la o persoană fizică sau juridică; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat.

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act sau document; copie. Duplicatul diplomei. Duplicatul facturii.

duplicát (du-pli-) s. n., pl. duplicáte

duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte

DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)

DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum].

DUPLICÁTUM s.n. v. duplicat.

DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat)

DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat

duplicat n. dublu exemplar al unui act, al unei chitanțe.

* duplicát n., pl. e. Duplu exemplar al unuĭ act, al uneĭ chitanțe.

DUPLICAT s. copie. (Un ~ al diplomei.)