dezagrement

dezagremént sn [At: COSTINESCU / S și: (înv) desa~ / V: (îvr) ~mấnt, (rar) ~rament / E: fr désagrément] (Liv) 1 Neplăcere. 2 Neajuns.

DEZAGREMÉNT s. v. neajuns, neplăcere.

DEZAGREMÉNT s.n. (Rar) Neplăcere, supărare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. désagrément].

DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément)

dezagrement s. v. NEAJUNS. NEPLĂCERE.