devastat

devastát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: devasta] 1-2 Devastare (1-2).

devastát², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: devasta] 1 (D. teritorii, țări, orașe, așezări umane etc.) Care a fost distrus prin boală, jaf, ravagii Si: distrus², nimicit², pustiit². 2 (Prc) Jefuit².

DEVASTÁT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ♦ Jefuit, prădat. – V. devasta.

DEVASTÁT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, pustiit. ♦ Jefuit, prădat. – V. devasta.

DEVASTÁT, -Ă, devastați, -te, adj. Distrus, ruinat, nimicit, pustiit. Din mijlocul străzii, privi la prăvălia lor devastată. SAHIA, N. 93. ◊ Fig. Plînge pînă-n ziuă, neavînd altă mîngîiere, altă zare de lumină, în noaptea și deșertul vieții ei devastate, decît gîndul, presimțirea că are să moară. VLAHUȚĂ, O. A. III 94.

DEVASTÁT adj. 1. distrus, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. v. jefuit.

DEVASTAT adj. 1. distrus, nimicit, pîrjolit, pustiit. (Un teritoriu ~.) 2. jefuit, prădat, (livr.) devalizat. (O bancă ~.)