desăgit

desăgít, ~ă a [At: RETEGANUL, P. IV, 32 / Pl: ~iți, ~e / E: desăgi] 1 Așezat ca desagii. 2 Atârnat de-a dreapta și de-a stânga șeilor.

DESĂGÍ, desăgesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă.

desăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgésc, imperf. 3 sg. desăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăgeáscă

DESĂGÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.