despotmolit

despotmolít¹ sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: despotmoli] 1-8 Despotmolire (1-8).

despotmolít², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: despotmoli] 1-4 (D. vehicule) Care (a fost scos sau) a ieșit din nămolul în care era cufundat (fară a putea merge mai departe). 5-8 (Fig; d. oameni) Care (a reușit sau) a fost ajutat (să ducă la bun sfârșit o acțiune dificilă sau) să rezolve o problemă încurcată.

DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate un vehicul, o navă etc. din nămol; a scoate pe cineva din împotmolire. ♦ A curăța un șanț, un bazin etc. de nămolul depus la fund. – Des¹- + [îm]potmoli.

despotmolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotmolésc, imperf. 3 sg. despotmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. despotmoleáscă

DESPOTMOLÍ vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.

A DESPOTMOLÍ ~ésc tranz. 1) (vehicule, ființe etc. împotmolite) A scoate din nisip, zăpadă, noroi etc., înlesnind înaintarea. 2) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (gunoi, nisip etc.); a desfunda; a destupa. /des- + a (îm)potmoli