desperecheat

desperecheát2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 181r/32 / Pl: ~ați, ~e / E: desperechea] 1 (Îvr; d. păreri) Divergent. 2 (D. obiecte care formează o pereche) Detașat de perechea sa. 3 (D. obiecte dintr-o serie) Disparat. 4 (D. obiecte dintr-o serie) Izolat. 5 (Pex; d. idei) Fără legătură de sens.

desperecheát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: desperechea] 1-2 Desperechere (1-2).

DESPERECHEÁT, -Ă, desperecheați, -te, adj. 1. Despărțit, separat (de perechea lui). 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot sau dintr-o serie; izolat, stingher. – V. desperechea.

DESPERECHEÁT, -Ă, desperecheați, -te, adj. 1. Despărțit, separat (de perechea lui). 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot sau dintr-o serie; izolat, stingher. – V. desperechea.

DESPERECHEÁT, -Ă, desperecheați, -te, adj. 1. (Despre ființe sau lucruri care în mod obișnuit formează o pereche sau perechi) Despărțit, separat (de perechea lui). Mănușa asta desperecheată? O încearcă și constată pe loc. – Asta-i mănușa mea. CAMIL PETRESCU, T. I 554. 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot, dintr-un întreg sau dintr-o serie; izolat, stingher. Mogrea desfundă sticla, turnă în pahare desperecheate, cum erau toate lucrurile în casa lor. C. PETRESCU, Î. II 155. [În odaie] totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Tot ce se vedea acolo... prăfuit și afumat, mîncat de cari sau de molii, șchiop sau schilod, ciobit, rupt sau desperecheat. M. I. CARAGIALE, C. 134.

DESPERECHEÁT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)

DESPERECHEAT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)