desigila

desigila vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: des- + sigila] 1 (C.i. un sigiliu, o pecete) A rupe. 2 (Pex; c.i. obiecte sau încăperi sigilate) A desprinde sigiliul pentru a deschide Si: a despecetlui.

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Pref. de- + sigila.

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Des¹- + sigila.

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul. Și de ce l-ai desigilat [plicul]? BARANGA, I. 202.

desigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 desigileáză

desigilá vb., ind. prez. 1 sg. desigiléz, 3 sg. și pl. desigileáză

DESIGILÁ vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)

A desigila ≠ a pecetlui, a sigila

DESIGILÁ vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].

DESIGILÁ vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de¹- + sigila)

A DESIGILÁ ~éz tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide scoțând sigiliul; a despecetlui. ~ un pachet. /des- + a sigila.

*desigiléz v. tr. (d. sigil). Scot de supt sigil, rupt sigilele, despecetluĭesc.

DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)