desfoia

desfoiá [At: LB / Pzi: ~ói / E: des- + (în)foia] 1 vr (Îvr) A se desumfla. 2 vt (Asr) A smulge petalele unei flori. 3 vr (D. flori, boboci) A se deschide. 4 vt (Tex; spc) A desfira. 5 vt (Rar) A smulge foile unei cărți. 6 vr (D. urdă) A se desface în mai multe bucăți în timpul preparării.

DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Pref. des- + [în]foia.

DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Des¹- + [în]foia.

DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge, a lăsa să cadă petalele unei flori. Grădinile albe, crengile desfoind albele flori afînate... toate, erau toate ca în vacanțele de altădată. C. PETRESCU, O. P. II 32. Vîntul... desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. Refl. (Despre flori, boboci) A înflori, a se deschide. (Fig.) Pe gură-i se desfoaie Dulce rază-mbobocită. ALECSANDRI, P. A. 192. ◊ Tranz. (Poetic) Tristețe-n mine iarăși bobocii ți-i desfoi. STANCU, C. 85.

desfoiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. desfói, 1 pl. desfoiém, 3 desfoáie; conj. prez. 3 să desfoáie; ger. desfoínd

desfoiá vb. (sil. -fo-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. desfói, 3 sg. și pl. desfoáie; ger. desfoínd

DESFOIÁ vb. v. înflori.

A DESFOIÁ desfói tranz. 1) (flori) A lipsi de petale. 2) (copaci) A lipsi de frunze; a desfrunzi. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia

A SE DESFOIÁ pers. 3 se desfoáie intranz. (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desface. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia

desfoì v. 1. a desfrunzi: vântul... desfoaie blânde flori AL.; 2. a se deschide: și pe gura-i se desfoaie dulce roză ’mbobocită AL.

desfoĭéz v. tr. (d. foaĭe). Iaŭ, rup foile (frunzele). Desfiluĭesc.

DESFOIA vb. a se deschide, a înflori. (Floarea se ~.)