desculț

descúlț, ~ă [At: CORESI, EV. 123/9 / V: dis~ / Pl: ~i, ~e / E: desculța] 1 a (D. oameni; îoc încălțat) Descălțat. 2 a (D. cai) Despotcovit. 3-4 smf, a (Om) sărac. 5 smf Cerșetor. 6 sm (Îrg) Urs. 7 sm (Îrg) Boală a vitelor și a oilor manifestată prin căderea unghiilor.

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Fără încălțăminte, cu picioarele goale, descălțat. Bine, măi Onufrie... văd că ești desculț. CAMILAR, TEM. 33. Am umblat desculță și flămîndă. SADOVEANU, P. M. 67. Pornește desculță prin rouă, de culege o poală de somnoroasă. CREANGĂ, O. A. 234. Cu un picior încălțat și cu unul desculț. ȘEZ. II 196. ◊ (Substantivat) Toți lăcuitorii, pînă și cel mai sărac, sînt îmbrăcați curat; cîrpit sau desculț, nu să vede. GOLESCU, Î. 145. ♦ (Substantivat) Om sărac. Desculții aprind focul pe lîngă care. STANCU, D. 376.

descúlț adj. m., pl. descúlți; f. descúlță, pl. descúlțe

descúlț adj. m., pl. descúlți; f. sg. descúlță, pl. descúlțe

DESCÚLȚ adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)

Desculț ≠ încălțat

DESCÚLȚ ~ă(~i, ~e) Care nu are încălțăminte în picioare; cu picioarele goale; descălțat. /<lat. disculceus

desculț a. cu picioarele goale. [Lat. *DISCULCEUS (= DISCALCEATUS). ║ n. căderea unghiilor (la vite).

descúlț, -ă adj. (lat. discúlceus îld. disculceatus și discalceatus, descălțat). Descălțat, cu picĭoarele goale. Un desculț, un plebeŭ, un proletar.

DESCULȚ adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)