descalificare

descalificáre sf [At: CAMIL PETRESCU, N. M. 258 / Pl: ~cắri / E: descalifica] 1 Considerare a cuiva că cineva nu merită respect sau stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile Si: dezonorare. 2 Excludere a unui sportiv dintr-o competiție sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 (Înv) Declarare a cuiva ca fiind nedemn de a se bate în duel. 4 Pierdere a calificării profesionale.

DESCALIFICÁRE, descalificări, s. f. Acțiunea de a (se) descalifica și rezultatul ei. – V. descalifica.

DESCALIFICÁRE, descalificări, s. f. Acțiunea de a (se) descalifica și rezultatul ei. – V. descalifica.

DESCALIFICÁRE, descalificări, s. f. Acțiunea de a descalifica. 1. Declararea cuiva ca fiind nedemn de stima sau respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvîrșit-o); dezonorare. V. reprobare. 2. Excludere (a cuiva) dintr-o competiție sportivă; (în trecut, ca rămășiță a moravurilor feudale) declararea cuiva ca nedemn de a se bate în duel. Așa întîmplîndu-se lucrurile, nu credem că e, sub nici un cuvînt, cazul de descalificare. CAMIL PETRESCU, T. I 127.

descalificáre s. f., g.-d. art. descalificắrii; pl. descalificắri

descalificáre s. f., g.-d. art. descalificării; pl. descalificări

DESCALIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) descalifica și rezultatul ei. [Var. discalificare s.f. / < descalifica].