demarat

demarát¹ sn [At: MDA ms / E: demara] 1-3 Demarare (1-3).

demarát², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: demara] 1 (D. vehicule, motoare) Care a pornit. 2 (Mrn; d. corăbii) Căreia i s-au desfăcut odgoanele, în vederea plecării. 3 (Spt; d. un alergător) Care ia în forță startul unei curse. 4 (Fig; d. o activitate) Început².

DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.

demará vb., ind. prez. 1 sg. demaréz, 3 sg. și pl. demareáză

DEMARÁ vb. (TEHN.) a porni. (Mașina ~.)

DEMARÁ vb. I. 1. tr. A porni, a pune în mișcare (mașini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avânt, în viteză. [< fr. démarrer].

A DEMARÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune în mișcare; a porni. 2) sport A porni cu avânt; a se avânta. 2. tranz. (corăbii) A elibera de parâme (în vederea plecării). /<fr. démarrer