demarare

demaráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: demara] 1 Punere în mișcare a unui vehicul, motor etc. Si: demaraj (1), demarat¹ (1). 2 (Mrn) Dezlegare a odgoanelor unei corăbii, în vederea plecării Si: demaraj (2), demarat¹ (2). 3 (Spt) Pornire cu avânt și viteză maximă într-o cursă Si: demaraj (3), demarat¹ (3).

DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara și rezultatul ei; demaraj. – V. demara.

DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara și rezultatul ei; demaraj. – V. demara.

DEMARÁRE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara; punere în mișcare (a unui autovehicul, a unui motor etc.).

demaráre s. f., g.-d. art. demarắrii; pl. demarắri

demaráre s. f., g.-d. art. demarării; pl. demarări

DEMARÁRE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei mașini.)

DEMARÁRE s.f. Acțiunea de a demara; demaraj. [< demara].

DEMARARE s. (TEHN.) demaraj, pornire. (~ unei mașini.)