demachia

demachiá vtr [At: DEX / P: ~chi-a / Pzi: ~iéz / E: démaquiller] 1-2 A(-și) înlătura machiajul sau fardul de pe față.

DEMACHIÁ, demachiez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) șterge machiajul sau fardul. [Pr.: -chi-a] – Din fr. démaquiller.

DEMACHIÁ, demachiez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) șterge machiajul sau fardul. [Pr.: -chi-a] – Din fr. démaquiller.

DEMACHIÁ, demachiez, vb. I. Tranz. A înlătura, a șterge machiajul sau fardul de pe obraz. – Pronunțat: -chi-a.

demachiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 demachiáză, 1 pl. demachiém (-chi-em); conj. prez. 3 să demachiéze; ger. demachiínd (-chi-ind)

demachiá vb. → machia

A demachia ≠ a machia

DEMACHIÁ vb. I. tr., refl. A(-și) șterge machiajul. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. démaquiller].

DEMACHIÁ vb. tr., refl. a(-și) șterge machiajul. (< fr. démaquiller)

A DEMACHIÁ ~éz tranz. (fața, ochii etc.) A șterge de machiaj sau de fard. [Sil. -chi-a] /<fr. démaquiller