delăsător

delăsător, ~oare smf, a [At: DEX² / Pl: ~i, ~oáre / E: delăsa + -tor] 1-6 (Persoană) care se delasă (2-4) Si: indolent, neglijent, (pop) lăsător, (înv) degrijitor.

DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. – Delăsa + suf. -tor.

DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. – Delăsa + suf. -tor.

*delăsătór adj. m., s. m., pl. delăsătóri; adj. f., s. f. delăsătoáre, pl. delăsătoáre

delăsătór adj. → lăsător

DELĂSĂTÓR adj. 1. v. indiferent. 2. v. neglijent.

DELĂSĂTOR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care se delasă; neglijent, indolent. (< delăsa + -tor)

DELĂSĂTOR adj. apatic, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.)