dejectat

dejectát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dejecta] 1-4 Dejectare (1-4).

dejectát², ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: dejecta] 1 (Liv; d. excreții din organism) Evacuat. 2 (D. reziduuri industriale sau menajere) Deversat.

DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

dejectá vb., ind. prez. 3 sg. dejecteáză