deferlare

deferláre sf [At: LTR² / Pl: ~lắri / E: deferla] (Mar) Rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se Si: deferlaj, deferlat¹.

deferláre (rar) s. f., g.-d. art. deferlắrii

deferláre s. f., g.-d. art. deferlării

deferláre s. f., g.-d. art. deferlắrii

DEFERLÁRE s.f. Acțiunea de a deferla și rezultatul ei. ♦ Cădere a crestelor de val înainte ca urmare a faptului că valul întâlnește un obstacol; deferlaj. [< deferla, după fr. déferlement].