decuscutare

decuscutáre sf [At: LTR² / Pl: ~tắri / E: decuscuta] Separare a semințelor de cuscută de alte feluri de semințe aflate în amestec.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei.

decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutắrii; pl. decuscutắri

decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări

DECUSCUTÁRE s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. [< decuscuta].