decuscuta

decuscuta vt [At: LTR² / Pzi: ~téz / E: fr décuscuter] (C.i. semințe de cuscută) A separa de alte feluri de semințe aflate în amestec.

DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. [Prez. ind. și: decuscút] – Din fr. décuscuter.

DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.

decuscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 decuscuteáză

decuscutá vb., ind. prez. 1 sg. decuscút, 3 sg. și pl. decuscútă

DECUSCUTÁ vb. I. tr. A curăța de cuscută (plante, semințe). [< fr. décuscuter].

DECUSCUTÁ vb. tr. a curăța cuscuta de pe plante; a separa semințele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)