decrepitare

decrepitáre sf [At: MACAROVICI, CH. 344 / Pl: ~tắri / E: decrepita] Rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții Si: (înv) decrepitație.

DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. – V. decrepita.

DECREPITÁRE, decrepitări, s. f. Acțiunea de a (se) decrepita și rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcții. – V. decrepita.

decrepitáre (de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitắrii; pl. decrepitắri

decrepitáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitării; pl. decrepitări

DECREPITÁRE s.f. Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor săruri din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. [Cf. fr. décrépiter].

DECREPITÁRE s. f. rupere a cristalelor din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. (< decrepita)